EN This year we traveled a lot, met some amazing people and shot their weddings, some of which were even better than what we imagined. And we have a great imagination! So was Alex & Cristina’s wedding. A great eye for detail, vintage beauty and the perfect surroundings: a baroque setting at the foot of the Transylvanian Carpathians, in the Orangery and the 18^th century gardens of Samuel von Brukenthal. We love every detail of this wedding, seen and unseen, like their fantastic chemistry and way of celebrating love.

RO Anul acesta am călătorit mult, am cunoscut oameni extraordinari şi am fotografiat unele nunţi care au depăşit până şi imaginaţia noastră. Şi avem o imaginatie bogată! Acesta este şi cazul nunţii lui Alex şi Cristina. O atenţie deosebită la detalii, multă frumuseţe vintage şi locaţia perfectă: un ansamblu arhitectural baroc la poalele Carpaţilor Transilvăneni, în Oranjeria şi grădinile din sec. al XVIII-lea ale lui Samuel von Brukenthal. Ne plac toate detaliile acestei nunţi, cele văzute şi nevăzute, precum conexiunea profundă şi felul în care Alex şi Cristina sărbătoresc dragostea.

“Cu un an înaintea imaginilor:

Eram în Indonezia, cu jobul, când iubirea mea mi-a spus pe skype: “Shody, voi organiza nunta noastră. Tu trebuie doar să-ţi găseşti o rochiţă de mireasă şi să fii prezentă!” Am râs, m-am înroşit, m-am gândit “asta ar fi chiar o nebunie!”, am şi vizualizat totul în câteva secunde: Alex al meu, primul bărbat din câţi am întâlnit vreodată, care să organizeze o nuntă, cu tot ce presupune asta! Pfuuu! După care am spus categoric “DA! Voi fi acolo!”

A trecut un an, timp în care am călătorit prin lume, prin propria minte şi propriul suflet. Am lăsat peste tot râsete, uimire, vise vechi şi noi, ambiţii şi momente de dor intens şi lacrimi, ce zac şi acum în perne de hotel. Dar ce e un an pentru o iubire atât de mare? Distanţa a intensificat şi a consolidat şi mai mult ce aveam. Emoţiile şi fluturaşii din stomac m-au însoţit în fiecare zi în care am fost departe de el. Totul ca un lung preludiu al celei mai frumoase zile din câte am trăit sau îmi va fi dat să trăiesc vreodată.

Ultimele săptămâni înainte de nuntă m-au găsit în Rusia. Alex punea la punct ultimele detalii, iar eu adormeam cu emoţii şi mă trezeam cu furnicături în stomac. “Voi merge acasă doar pentru câteva zile… ca să ne căsătorim”. Mi-am imaginat în mii de feluri cum va fi totul, ce tort va alege Alex (dar oare vom avea tort?), cine va fi lângă noi (oare a dus invitaţiile la toţi cei dragi?), cum mă va privi pentru prima oară când apar aşa… în rochiţa de mireasă! şi ce voi simţi uitându-mă la el şi…

Ştiam că deşi a trecut atâta timp şi am strâns mult dor şi emoţii, aveam să petrec doar câteva zile cu el. Trebuia să mă întorc aici, în Moscova. Fiecare minut în care urma să fim împreună în ziua nunţii şi încă o zi mai apoi, a căpătat o valoare de nedescris.

Şi s-a întâmplat. Ne-am căsătorit! În 24 august 2013 (la exact 2323 zile de când ne-am cunoscut):
Am consemnat această zi în istoria mea de simplă muritoare ca fiind definiţia fericirii absolute în doi, sau definiţia perfecţiunii, sau mai bine zis a triumfului iubirii în timp şi spaţiu. Sau toate la un loc!

Imaginile urlă iubire prin fiecare pixel şi poartă cu ele meritul unui singur om: soţul meu.“

[audio:https://be-light.ro/wp-content/uploads/2013/10/HigherLove.mp3|titles=HigherLove]