“You may have the universe if I may have Italy.” (Verdi)

EN Maiori. Lemon orchards, terraced high on hills. Horses that make their way down on the narrowest stairs. Old castles standing for hundreds of years on the cliffs. Ravello. We’re taking shelter under a small tangerine tree, amazed by the view of the sea in the rain. Positano. Once a medieval port, transformed  in a quiet fishing village in the early 20th century. As Steinbeck once said, it is a dream place that isn’t quite real when you are there and becomes beckoningly real after you have gone. The Amalfi Coast is a gift. And this time was Ionut’s gift to Irina.

RO Maiori. Livezi de lămâi, terasate sus pe dealuri. Cai care îşi caută drumul pe scări înguste. Castele vechi, cocoţate de sute de ani pe stânci. Ravello. Ne adăpostim sub un mic mandarin, privind marea topită într-o ploaie măruntă. Positano. Cândva un port medieval, transformat într-un sat liniştit de pescari la începutul secolului XX. Steinbeck spunea despre Positano ca este un loc desprins dintr-un vis care nu pare real când eşti acolo şi devine şi mai ireal după ce ai plecat. Coasta Amalfi e un dar. De data aceasta a fost darul lui Ionuţ pentru Irina.